Reprezentări grafice ale portului popular din colecţia Muzeului Déri din Debrecen (Ungaria)
   La începutul secolului al XX-lea, în colecţia etnografică a muzeului – pe atunci fiind doar un muzeu al oraşului – au intrat obiecte care reprezentau cultura şi tradiţiile meşterilor populari din Debreţin. Zoltai Lajos, căuta şi colecta cu consecvenţă unelte şi obiecte realizate de meşteri populari. Rezultatul activităţii lui Ecsedi István a fost îmbogăţirea colecţiei cu obiecte referitoare la viaţa păstorilor din Hortobágy, precum şi piese legate de pescuit şi vînătoare de dincolo de Tisa. Pînă la sfîrşitul anilor 1930, 90% dintre obiectele de etnografie proveneau de pe teritoriul administraţiei publice a oraşului Debreţin, şi împrejurimile acestuia, iar restul procentelor sînt reprezentative pentru relaţiile culturale şi economice al oraşului cu alte zone, în special cu Transilvania.

   În structura colecţiei etnografice, a intervenit o mare schimbare în 1938, cînd Déri György a donat oraşului Debreţin colecţia sa particulară de etnografie. Datorită acestei donaţii, raportul tematic al grupurilor de obiecte s-a schimbat, deorece s-a mărit numărul obiectelor etnografice, şi implicit, s-a lărgit şi graniţa geografică de provenienţă a pieselor. În anul 1950, Béres András colecţionînd sistematic obiecte şi-a îmbogăţit colecţia cu foarte multe piese valoroase şi datate, din domeniul folclorului şi al artei polulare. Este important să amintim colecţionarea pieselor specifice olăritului din Nádudvar cu scopul de a prezenta starea contemporană a acestuia. Anii 1960-1970, sînt consideraţi ca fiind segmentul cel mai extensiv pentru colecţionarea obiectelor cînd, datorită activităţii lui Varga Gyula, intră în colecţie un număr mai mare de obiecte, unelte agricole, obiecte de uz casnic şi gospodăresc din viaţa satului, unelte şi instalaţii meşteşugăreşti. După douăzeci de ani, numărul obiectelor din colecţie s-a dublat.
   Din 1980, îmbogăţirea, ca număr, a încetinit, dar sînt foarte multe exemple de situaţii cînd într-un  muzeu intră colecţii particulare complete cu număr mai mare de piese. Concepţia planului de colecţionare se schimbă, în sensul că, pe lîngă obiectele autentice etnografice intră în colecţie şi obiecte contemporane, artizanale, de exemplu, costume ciobăneşti uzuale din zona Hortobágy, precum şi produsele fostelor cooperative meşteşugăreşti.
   În prezent, colecţia etnografică a muzeului cuprinde 30.000 de obiecte, 4000 documente, 5000 diapozitive şi peste 20 de ore audio-video şi înregistrare de filme.