Lapidarium

Sala Lapidarium–ului este dedicată arhitecturii ecleziastice din Bihor în Evul Mediu Timpuriu şi clasic – secolele XI/XII – XV, interval caracterizat prin stilurile romanic şi gotic, pătrunse în Europa Centrală din vestul continentului.

Sunt prezente cele două tipuri principale ale arhitecturii bisericeşti romanice, cel bazilical, cu una sau mai multe nave (principală şi laterale), alături de bisericile–sală, de dimensiuni mult mai reduse. În Bihor, se remarcă bazilica de la Tămaşda, ctitorie a coloniştilor saxoni ai regiunii, care, în pofida stării de ruină parţială, impresionează până în ziua de azi.

Mult mai numeroase sunt bisericile–sală romanice din Bihor care, în ciuda unei certe influenţe central-europene catolice, au atras şi mediul românesc, ortodox. Soluţiile constructive în cazul lor sunt mult mai simple, nava compactă, de formă pătrată, ca și la Cacuciu Vechi, Parhida, Voivozi, sau dreptunghiulară, precum la Sânnicolau de Beiuş, Şişterea, Abram, Fughiu, Mişca, Albiş, altarul fiind semicircular, uneori apropiat de o potcoavă, în cazul celor de la Voivozi, Parhida, Sânnicolau de Beiuş, Şişterea, sau semicircular în interior şi poligonal în exterior la Remetea, pătrat sau poligonal, ca de exemplu la Fughiu, Cacuciu Vechi, Abram, Albiş, Mişca, Săcuieni, prima fază a bisericii reformate, Rădvani. În majoritatea cazurilor, datorită costurilor ridicate, bisericile–sală nu aveau turn, acesta fiind de multe ori adăugat mult mai târziu, excepţiile notabile fiind cele de la Sânnicolau de Beiuş şi Albiş.

Stilul arhitectonic gotic, dezvoltat prin derivare din arta romanică, a primit foarte repede caracteristici specifice. Cu origini încă din secolul al XII-lea în Europa occidentală şi meridională, goticul cunoaşte o largă difuziune şi în partea centrală şi central-estică a continentului, încă timid în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, şi cu precădere în intervalul secolelor XIV–XVI.

Bisericile sunt de tip hală şi de tip sală (cu o singură navă). Soluţiile constructive au fost boltele în cruce pe ogive şi arcurile butante, constructorii evitând astfel presiunea centrifugală a bolţilor caracteristice stilului romanic. Bisericile devin mai înalte, ferestrele sunt lărgite, traforul este preferat părţilor superioare ale acestora. Rozasa apare pe fronton. Este mult folosit arcul frânt în cazul deschiderilor, portalele prezentând mai multe retrageri succesive.

În arealul bihorean, cea mai de seamă realizare a goticului a fost catedrala episcopală, azi dispărută, aflată în actuala curte interioară a Palatului Princiar din Cetatea Oradea, la care s-a adăugat Palatul Episcopal, la rându-i dispărut, poziţionat la sud-est de catedrală. În faţa ei, rod al măiestriei celebrilor sculptori clujeni Martin şi Gheorghe, se înălţau statuile regilor sanctificaţi de biserica catolică: Ştefan, Ladislau şi Emeric. Ladislau, socotit un întemeietor, a beneficiat din anul 1390 şi de o statuie ecvestră. Istoricii de artă români au considerat-o prima biserică de tip hală din Transilvania, cu trei nave, cor poligonal şi numeroase capele. Faţada monumentului era străjuită de două turnuri impunătoare, de formă rectangulară. Datarea catedralei şi a palatului episcopal este finalul secolului al XIII-lea şi cel următor.

Catedralei orădene dispărute i se adaugă câteva biserici care funcţionează ca lăcaşe de cult până azi, o parte fiind transformări ale unor edificii romanice. Se remarcă biserica de la Tileagd, ridicată în secolele XIV-XV, cu o frumoasă pictură murală, biserica fostei mănăstirii conventuale franciscane de la Sălard, construită în primul sfert al secolului al XV-lea, cu o superbă capelă de înmormântare gotică și un turn medieval păstrat până azi, dar şi cu fragmente interioare de frescă, „Biserica din Deal” de la Beiuș, cele de la Săcuieni şi Hodoş, ultima cu fragmente de pictură murală, faza gotică a bisericii de la Remetea cu faimoasele sale picturi murale de sorginte răsăriteană şi occidentală.

Machetele din cadrul sălii redau câteva din cele mai reprezentative monumente romanice: Sânnicolau de Beiuş, Cefa – La Pădure, Voivozi, ultimele două azi dispărute, şi gotice: catedrala episcopală orădeană, la rându-i dispărută. De asemenea, sunt redate copii ale frescelor din biserica de la Remetea, remarcabile tocmai datorită prezenţei influenţelor bizantino – ortodoxe şi a celor nord – italiene, catolice. Ancadramentele din piatră expuse numără o foarte frumoasă lespede funerară din biserica azi dispărută de la Cefa – La Pădure, datată în secolul al XII-lea, piese romanice şi gotice din catedralele episcopale romanică şi gotică din cetatea orădeană, ambele azi dispărute (secolele XII–XV/XVI). Un film realizat de specialiştii muzeului orădean înfăţişează evoluţia şi destinul unui număr de 14 biserici romanice şi 9 gotice, unele înglobând ambele stiluri, altele la rândul lor azi dispărute, care au funcţionat sau mai sunt şi astăzi parohii active din judeţul Bihor.