Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” s-a deschis publicului cu o primă expoziţie în toamna anului 1964, în clădirea actuală, aceeaşi în care a funcţionat şi redacţia Revistei Familia, între anii 1897-1906, de fapt, casa în care au locuit Iosif şi Aurelia Vulcan. Spaţiul a fost cumpărat cu 20 de mii de coroane în 1896, pentru ca mai apoi, cu mult după moartea lui Iosif Vulcan (1907), Aurelia Vulcan să-l vîndă, în aprilie 1918, cu 150 de mii de coroane lui Schreiber Iacob. Noul proprietar, un an şi jumătate mai tîrziu, a vîndut casa cu 200 de mii de coroane, minorei Margit Moskovitz (deportată şi gazată la Auschwitz, în vara anului 1944). După război, sediul actual al muzeului a servit drept apartament de stat în care au locuit medicii Wilhelm Bársonyi, respectiv Octavian Martin. În anul 1964, aici a fost sediul Societăţii de ştiinţe filologice şi istorice, aflată sub conducerea lui Titus L. Roşu, unul dintre colaboratorii seriei a III-a a revistei Familia.

În luna septembrie a anului 1965, cu ocazia centenarului Familiei şi a debutului celei de-a V-a serii a publicaţiei, expoziţia realizată în 1964 este regîndită şi îmbogăţită, mai ales cu mobilier achiziţionat de la fiul fruntaşului ţărănist Aurel Lazăr, Liviu, familia acestuia achiziţionînd-o de la Aurelia Vulcan cu puţin timp înainte de moartea ei, în 1928.

Muzeul a cunoscut două restaurări majore, prima în anul 2000, iar a doua în urmă cu un an şi jumătate (începînd cu primăvara anului 2014), oferind astăzi publicului vizitator o expoziţie de bază care cuprinde exponate amenajate în patru încăperi: vitrinele din prima încăpere prezintă viaţa (copilăria la Holod şi Leta Mare, adolescenţa orădeană, studiile liceale şi în drept) şi opera lui Iosif Vulcan, insistînd pe „ctitoria” sa fundamentală, întemeierea şi editarea, timp de 41 de ani, a primei serii din Revista Familia. Vitrinele conţin, de asemenea, material documentar valoros privind preocupările spirituale ale acestuia, activitatea în cadrul unor fundaţii, societăţi şi asociaţii culturale, române şi maghiare, relaţiile cu poeţi, prozatori, dramaturgi şi istorici de frunte din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ipostaza de academician, precum şi cea de animator cultural neobosit. Nu lipsesc cărţile editate de Iosif Vulcan – poezie, proză, dramaturgie şi traduceri -, diplomele care atestă calitatea de membru ASTRA, al Societăţii pentru fond de teatru român, precum şi al Societăţii Kisfaludy.

La loc de cinste se află coligatul Familia ce conţine un exemplar (nr. 6, din 25 februarie – 9 martie 1866) în care a debutat poetul Mihai Eminescu, cu poezia De-aş avea…, precum şi o vitrină ilustrînd prezenţa poetului în paginile revistei.

Celelalte trei încăperi adăpostesc mobilier în stil baroc, eclectic, bidermeier, judenstil sau rococo, aparţinînd soţilor Vulcan: mese, fotolii, o banchetă, birou de lucru, tablouri, oglinzi, vaze, fotografii de familie, covoare de epocă, un secretaire, o pendulă, jardinieră, ceasornic de perete, precum şi alte obiecte.

A cincea încăpere este utilizată la vernisarea unor expoziţii tematice, avînd caracter temporar.

Galerie foto