ŞTIINŢELE NATURII
Secţia de Ştiinţele Naturii a fost fondată în anul 1971, avînd ca obiectiv fundamental cercetarea, conservarea şi dezvoltarea colecţiilor de geologie, paleontologie şi biologie, colecţii deţinute anterior de Secţia de Istorie (din 1952). Bazele acestor colecţii au fost puse de Tiberiu Jurcsák şi colaboratorii săi începînd din 1950 şi apoi îmbogăţite de personalul ştiinţific al secţiei. Datorită muncii perseverente a colectivului, patrimoniul secţiei a crescut în mod constant, la ora actuală aceasta deţinînd un număr de 158.385 de obiecte de patrimoniu înregistrate, din care peste 84.000 din domeniul geologiei-paleontologiei şi peste 48.000 din domeniul biologiei.
Colecţiile sînt structurate pe două domenii: primul reprezintă paleontologia şi evoluţia geologică a zonei de vest a României, remarcîndu-se vertebratele marine triasice, plantele fosile din Jurasicul inferior, dinozaurii din Cretacic şi vertebratele din Pleistocen; al doilea domeniu este cel de biologie, cu colecţii de botanică şi zoologie, dintre care merită atenţie colecţia malacologică şi cea oologică.
A. COLECŢII BIOLOGICE
1. Colecţia botanică
Descriere: Colecţia de botanică (nr. total exemplare: 5000, nr. de specii: 400) este alcătuită din trei părţi: colecţia Schreiber Theodor (ierbar ce datează din 1866), colecţia Simonkai Lajos, ce a intrat în colecţia muzeului în 1954, şi ierbarul întocmit de specialiştii muzeului. Colecţia Schreiber conţine 820 file de ierbar cu 1537 exemplare ce provin din toată Europa şi din Munţii Apuseni şi Rodnei, obţinute la schimb cu mari botanişti europeni ai epocii respective, cea mai veche dată de colectare fiind 1832. Colecţia Simonkai are 1563 de exemplare de plante din România. Restul exemplarelor de plante colectate în ultimele decenii ale secolului trecut provin din judeţele din nord-vestul României şi din Munţii Apuseni.
2. Colecţii zoologice
2.1.Colecţia malacologică
Colecţia de malacologie cuprinde cochilii de moluşte din clasele Gastropoda, Lamellibranchiata şi Cephalopoda (6062 de exemplare din 1100 de specii), colectate începînd din 1914 şi provenind din toate zonele României, din Europa şi aproape toate oceanele lumii (Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Israel, Africa, America de Nord, Centrală şi de Sud, Oceanul Indian, Indonezia, Japonia, Noua Zeelandă). O parte a colecţiei e constituită din colecţia de Melanopsidae a dr. Tóth Mihály (descoperitorul punctelor fosilifere de la Betfia, localitatea tip pentru Biharian). Sînt incluse şi o parte din colecţia dr. Karl Brančik (1842-1915), fondatorul Muzeului şi Societăţii de Ştiinţele Naturii din Trenčin (Slovacia), care a realizat schimburi cu 125 de instituţii ştiinţifice din lume, precum şi o parte din colecţia reputatului malacolog român prof. dr. doc. Al. V. Grossu (4800 de specimene din 400 de specii autohtone). Printre acestea se află numeroase exemplare de Alopiinae endemice, precum şi specii relicte din Bihor (Melanopsis parreyssi, Theodoxus prevostianus).
2.2.Colecţia entomologică
Colecţia de entomologie, aflată în curs de prelucrare, cuprinde peste 4600 de exemplare colectate începînd din 1952 şi aparţinînd la peste 500 de specii reprezentative de insecte din ordinele Coleoptera, Orthoptera, Dictyoptera, Odonata, Hymenoptera, Diptera, Lepidoptera, Heteroptera, Homoptera, Dermaptera, Trichoptera, Neuroptera, Plecoptera şi Ephemeroptera din fauna României, precum şi Coleoptere şi Lepidoptere din Europa, America de Nord şi de Sud, Africa, Asia şi Australia. Colecţia include specii rare şi ocrotite ca Rosalia alpina, Morimus funereus, Lucanus cervus sau Cerambyx cerdo, precum şi Ornithoptera (Troides) goliath procus, al doilea fluture ca mărime din lume.
2.3. Colecţia oologică
Colecţia oologică, cea mai mare de acest gen din Europa Centrală şi de Est, are o valoare ştiinţifică inestimabilă (nr. de exemplare: 14.000, număr de genuri: 365, 660 de specii), cuprinzînd specii de păsări din următoarele ordine: Struthioformes, Rheiformes, Casuariiformes, Tinamiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes, Ciconiiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Columbiformes, Psittaciformes, Cuculiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes, Passeriformes. Colecţia este alcătuită din trei părţi, cea mai însemnată provine din colecţia lui Ladislau Dobay. A doua parte o reprezintă colecţia lui Ernest Andrássy şi o mai mică parte provine din colectările făcute de specialiştii muzeului, Tamás Béczy, Kováts Ludovic şi Poliş Rozalia. Colecţia cuprinde peste 3.600 de ponte provenind din Europa, Asia, Africa, America de Nord, America. de Sud şi Australia. Perioadele din care datează materialele din colecţie depăşeşte 100 de ani, cel mai vechi ou este de Struthio camelus din Sahara egipteană şi datează din 1860, dar un număr considerabil de ponte provine din ultimele două decenii ale secolului XIX, însă cele mai multe avînd perioada de colectare din primele decenii ale secolului XX. Pentru ţara noastră cel mai bine sînt reprezentate speciile cuibăritoare din centrul ţării, colecţia reprezentînd 80% din speciile de păsări cuibătoare din ţară.
2.4. Colecţia ornitologică
Colecţia de ornitologie cuprinde balguri, exemplare naturalizate şi schelete (nr. de exemplare: 1829, nr. de specii: 207), cu specii din ordinele: Rheiformes, Casuariiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Pelecaniformes, Ciconiiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Cuculiformes, Columbiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes, Passeriformes. Cele mai reprezentative specii sînt: răpitoare de zi şi de noapte, ciocănitori, dropie, barză albă şi neagră, raţe, gîşte, lopătar, corcodei, cocor, cocoş de munte, păsări cîntătoare etc.
2.5. Colecţia de mamifere
Colecţia de mamifere cuprinde exemplare naturalizate şi schelete (nr. de exemplare: 350, nr. de specii: 58), cu specii reprezentative colectate din nord-vestul României. Speciile cele mai reprezentative provin din ordinele: Rodentia, Insectivora, Chiroptera, Lagomorpha, Artiodactylia, Carnivora.
B. Colecţii paleontologice
1. Colecţia de vertebrate marine din Triasicul mediu
Printre colecţiile de o importanţă ştiinţifică deosebită se numără vertebratele marine din Triasicul mediu provenite de la Peştiş şi Lugaşu de Sus, jud. Bihor, cu o vîrstă aproximativă de 240 de milioane de ani. Printre speciile cunoscute de aici sînt: reptile marine (Mixosaurus cf. helveticus, Proganochelys sp., Psephoderma sp., Placochelys aff. placodonta, Placodus gracilis, Pachypleurosaurus sp., Simosaurus sp., Terratosaurus sp.) şi peşti (Hybodus reticulatus, Hybodus cf. multiconus, Acrodus cf. lateralis, Palaeobates angustissimus, Serrolepis cf. suevicus, Gyrolepis quenstedti).
Reptilele Tanystropheus biharicus Jurcsák şi Nothosaurus transsylvanicus Jurcsák sînt specii noi pentru ştiinţă, reprezentate prin holotipuri şi alte specimene provenite din localităţile tipice.
2. Colecţia de vertebrate din Cretacicul timpuriu – Cornet
Colecţia de vertebrate din Cretacicul timpuriu – Cornet cuprinde material osteologic dezarticulat ce au aparţinut în proporţie de 80% dinosaurilor din grupul ornithopodelor (Dryosauridae, Camptosauridae, Iguanodontidae) şi grupul nodosauridelor. Mai rare sînt fragmentele scheletice ale pterosaurilor: Gallodactylus, Dsungaripterus şi Pterodactyloidae. Au fost descrise din această colecţie două specii noi de păsări: Eurolimnornis corneti şi Palaeocursornis biharicus. Depozitul fosilifer Lentila 204 Cornet a fost descoperit în 1978 într-o mină de exploatare a bauxitei. Vîrsta depozitului de bauxită din care provin oasele este: Berriasian terminal – Valanginian (eventual Hauterivian bazal)
3. Colecţia de plante fosile
Colecţia constă din impresiuni şi compresiuni de diverse organe vegetative ale plantelor din ordinele Chlorophyta, Pteridophyta, Gymnospermatophyta, Angiospermatophyta. Primul exemplar a fost colectat în 1945 din şisturile argiloase ale Formaţiunii de Şuncuiuş (Jurasic inferior). Colecţia conţine exemplare de diverse vîrste geologice, începînd din Carbonifer şi Permian, continuînd cu Triasic, Jurasic şi Cretacic, apoi cu cele din Paleogen şi Neogen, pînă la Pleistocen şi Holocen. Cele mai multe exemplare provin din Jurasicul inferior în facies continental, din Munţii Pădurea Craiului. Unele dintre acestea aparţin unor taxoni rari, exotici, cu importanţă paleofitogeografică sau stratigrafică: Equisetites arenaceus, Equisetites muensteri, Selenocarpus muensterianus, Dictyophyllum muensteri, Dictyophyllum nilsoni, Clathropteris meniscioides, Nilsonia comptula, Phoenicopsis speciosa, Phoenicopsis angustifolia, Podozamites angustifolius, Sphenopteris obtusifolia, Cladophlebis rumana, Cladophlebis virginiensis. Alţi taxoni sînt noi pentru ştiinţă, ca genul şi specia Receaphyllum grandis Czier, speciile Cladophlebis semakai Czier, Cladophlebis silvaeregis Czier.
4. Colecţia de vertebrate pleistocene inferioare de la Betfia
Colecţia de vertebrate pleistocene inferioare de la Betfia (cu o vîrstă aproximativă de 1,5 milioane de ani) au furnizat peste 200 de specii de vertebrate, printre care şi specii noi pentru ştiinţă (ex. pasărea Palergosteon tothi, amfibienii Pliobatrachus langhae şi Parahynobius betfianus). Dintre formele fosile citate, salamandra primitivă Parahynobius betfianus (Hynobiidae, familie care are astăzi o distribuţie asiatică) nu se cunoaşte decît de la Betfia 9C, singurul loc din Cuaternarul Europei în care a fost identificată, precum şi batracianul Pliobatrachus langhae, ultimul reprezentant al palaeobatrachidelor. Dintre şopîrlele dispărute putem menţiona Pseudopus pannonicus (o şopîrlă apodă), iar dintre şerpi, Elaphe paralongissima.
5. Colecţia de mamifere fosile şi subfosile
Colecţia constă din diverse piese scheletice de mamifere, coarne, fragmente de fildeşi, dinţi izolaţi, aglomerate şi complexe de oase, oase cimentate; eşantioane cu dinţi sau resturi osoase in situ; oase cu deformaţii patologice; piese scheletice din ingluvii; coprolite; mulaje şi impresiuni, amprente (de muşcături, de gheare, plantare); oase cu urme mecanice şi termice; unelte din coarne, dinţi, oase; pandantive. Materialul provine mai ales din colectări, sondaje paleontologice şi săpături, la care se adaugă cîteva donaţii şi achiziţii. Primul exemplar a fost colectat în 1895, din Villafranchianul de la Oradea (Dealul Viilor). Colecţia conţine exemplare din Sarmaţian, Ponţian, Pliocen, Villafranchian, Pleistocen, Paleolitic, Neolitic, Epoca Bronzului, timpurile istorice pînă la prefeudalism. Speciile provin din Crişana, Transilvania, Banat, Oltenia şi cuprind următoarele ordine: Insectivora, Carnivora, Chiroptera, Proboscidea, Perissodactyla, Artiodactyla, Rodentia, Primates. Exemplarele mai vechi decît Pleistocenul superior aparţin unor taxoni rari, printre care se numără Allophaiomys pliocaenicus, Lagurus pannonicus, Pliomys episcopalis, Deinotherium giganteum Kaup, Anancus arvernensis, Archidiskodon meridionalis, Sus erymanthius, Canis lupus mosbachensis, Homotherium moravicum, Ursus deningeri, Dicerorhinus etruscus, Bison schoettensacki. Cele mai multe exemplare provin însă din depozite cavernicole pleistocen superioare şi postglaciare, respectiv din diverse nivele arheologice.
6. Colecţia de păsări fosile şi subfosile
Colecţia constă din diverse piese scheletice şi oase cu urme de prelucrare. Materialul provine din colectări şi săpături, la care se adaugă cîteva donaţii. Primul exemplar a fost colectat în 1950, de la Vadu Crişului. Colecţia conţine exemplare de diverse vîrste geologice, începînd din Neocomian, continuînd cu cele din Neogen, apoi Cuaternar, Pleistocen şi Holocen, pînă la Neolitic, Bronz, Hallstadt, subactual. Din Biharianul de la Betfia 5 au fost descrise speciile noi Pelargosteon tóthi Kretzoi, Corvus betfianus Kretzoi, precum şi subspecia nouă Perdix perdix jurcsáki Kretzoi. Ornitofauna cea mai diversificată se cunoaşte de la punctul fosilifer Betfia 9 cu peste 60 de specii diferite.
