ARTĂ EUROPEANĂ (SEC. XVII-XIX) DIN COLECȚIA MUZEULUI ȚĂRII CRIȘURILOR

Axată pe tema peisajului și a naturii statice, expoziţia cuprinde o selecţie de lucrări reprezentative din Colecţia de pictură universală a Muzeului Ţării Crişurilor, datorate școlilor italiană, franceză, austriacă, germană, maghiară, flamandă și spaniolă. Tablourile punctează etape importante în dezvoltarea celor două genuri picturale de-a lungul secolelor XVII-XIX. Lucrările surprind tranziția de la peisajul contemplativ, simbolic şi alegoric, dezvoltat în epoca barocului, la peisajul romantic, realist, impresionist și postimpresionist.
Arta secolelor XVII-XVIII corespunde stilului baroc, etapă importantă în constituirea peisajului ca gen autonom. Peisajul idealizant din secolele XVII-XVIII este ilustrat de lucrări din Şcoala romană, marcată de influenţa durabilă a lui Claude Lorrain (1600-1682), respectiv din Școala venețiană. Decor scenografic pentru teme biblice şi mitologice, acest tip de peisaj îmbină detaliul realist cu dimensiunea lirică, în compoziții definite prin armonie și echilibru clasic. Natura e redată în spiritul unei frumuseţi ideale, cu referinţe la vestigiile arhitecturale ale trecutului. În același stil baroc este realizată Natura statică de tip „Vanitas”, datorată unui artist flamand din Școala lui Frans Snyders (1579-1657).
Peisajul romantic din secolul al XIX-lea este ilustrat de lucrări din Școala maghiară, ce îmbină idealizarea cu pasiunea pentru vestigiile medievale în Cetatea Késmárk și Peisajul semnat de Brodszky Sándor (1819-1901). Din aceeași școală fac parte Naturile statice semnate de Nandory P., impresionante prin sugestia reflexelor de lumină. Preocupat de redarea verosimilă, peisajul realist este ilustrat de L. Lespigain din Școala franceză (1898). Școala germană din secolul al XIX-lea este reprezentată de Adolf Stademann (1824-1895). Realismul este predominant și în Natura statică semnată de pictorul Carl Moll (1861-1945) din Școala austriacă.
Afirmat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, impresionismul reconfigurează plastic peisajul prin importanţa acordată plein air-ului, fenomenelor atmosferice și reflexelor solare. Impresionismul francez este ilustrat prin remarcabile peisaje acvatice, semnate de Fernand Le Gout-Gérard (1856-1924). Şcoala germană este reprezentată de Max Liebermann (1847-1935), numit „Manet al germanilor”. Este considerat cel mai de seamă exponent al modernismului în pictura germană, fondator al Secession-ului berlinez în 1899.
Pe linia deschisă de Cézanne, postimpresioniștii francezi redescoperă importanţa „peisajului constructiv”, cu interpretări geometrizate ale formelor, asimilate în creația lui Victor Vignon (1847-1909). Pictor, gravor, sculptor, Jean-François Raffaëlli (1850-1924) s-a exprimat cu un pregnant realism în secvenţele inspirate din viaţa oamenilor simpli.
Peisajul urban din perioada La Belle Epoque este ilustrat într-o manieră originală în creația lui Ricardo Diaque (1853-1925) din Școala spaniolă.

 

27 II 2019
Dr. Agata Chifor, muzeograf S IA