Expoziția „Șezătoarea de la muzeu”

Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal organizează, cu susținerea Consiliului Județean Bihor, a Primăriei Municipiului Oradea și în parteneriat cu Asociația „Prietenii Muzeului Țării Crișurilor” și Oradea Transport Local, vernisajul expoziției Șezătoarea de la muzeu. Evenimentul va avea loc în data de 24 iunie 2026, de la orele 17.00, la sediul instituției din Str. Armatei Române nr. 1/A.

Începând cu luna septembrie 2025 s-a desfășurat ediția a patra a proiectului numit Șezătoarea de la muzeu, proiect de revitalizare a cămășii vechi românești ce se purta pe meleagurile crișene. Această ediție a fost gândită ca un omagiu adus Terezei Mozes, întemeietoarea Secției de Etnografie a Muzeului Țării Crișurilor și cercetătoare de referință a portului popular din Regiunea Crișana, căreia îi datorăm cea mai mare parte din nestematele colecției noastre de port popular.

Anul al patrulea este un corolar al anilor precedenți, în care cămășile realizate ne-au purtat printr-o sumedenie de sate ale plaiurilor udate de apele Crișurilor și a afluenților lor și, în același timp, am făcut cunoștință cu vechile croiuri și cu diferitele tehnici de ornamentare. Bihorul arhaic, descoperit și promovat de Tereza Mozes prin lucrări și expoziții, a fost o sursă de inspirație pentru noi, specialiștii, și nu numai. Lucrările doamnei Mozes au inspirat-o pe Florina Berte să reproducă din informațiile bibliografice o cămașă de pe Crișul Repede, care a fost „vedeta” ediției a doua a Șezătorii de la muzeu. Pentru această dedicare în promovarea portul arhaic bihorean ne exprimăm întreaga noastră gratitudine.

În primii trei ani am adus în atenția dumneavoastră cămăși vechi purtate de o parte și de alta a Munților Pădurea Craiului și a Munților Șes.

În primul an, modelul propus pentru proiect a fost spătoiul românesc, cu croi carpatic, din satele din sub-zona etnografică Roșia-Pietroasa, de la poalele Munților Bihorului și versantul sudic al Munților Pădurea Craiului, unde s-a păstrat cel mai conservator port bihorean, până spre mijlocul secolului XX. În al doilea an, ne-am oprit în câteva sate de pe valea Crișului Repede, situate la nord de Munții Pădurea Craiului. Pornind de la imagini vechi din 1885, am adus în fața publicului piese rare, atât o piesă singulară, o raritate, cămașa cu croi carpatic din Șuncuiuș, refăcută în anii anteriori de Florina Berte cu informații doar din bibliografie, cât și spăcele cu croiul drept (croiul poncho) și ornamentică similară cu cămășile purtate de personajele din vechile fotografii. Am reușit să creăm un dialog între vestimentația purtată la finalul secolului al XIX-lea, exemplificată cu piese din colecția muzeală, și noile spăcele pe care orice bihoreancă le poate purta cu conștiința valorii și vechimii modelului. În anul al treilea, atenția noastră s-a îndreptat spre spăcelele de pe Valea Barcăului, zonă în care, pe lângă croiul drept (poncho), s-a conservat  un alt tip de croi, acela în care pânza era folosită cu urzeala pe orizontală, ce învăluia corpul, iar pentru că umerii rămâneau goi, aceștia au fost acoperiți de bucăți de pânză denumite petice sau folturi. Astfel de cămăși fiind foarte rare, și la această ediție am avut o cămașă refăcută doar din informațiile bibliografice de către Alina Goga din Zalău. Dar, acest tip de croi aparte nu s-a folosit doar în satele de la poalele Munților Plopiș, ci a cunoscut o prezență îndelungată, până spre mijlocul secolului XX, în partea sudică a ariei etnografice Țara Crișurilor, respectiv pe Valea Crișului Alb. În ambele zone, umerii împreună cu mânecile au oferit câmpuri ornamentale generoase, ceea ce a întreținut predilecția de a decora aceste zone.

Această a patra ediție a Șezătorii de la muzeu a reunit cămăși de sărbătoare create prin folosirea tuturor celor trei tipuri de croiuri, din diverse materiale, de la pânza veche, țesută în casă din fire de cânepă și bumbac, la pânza cu chinar, specifică subzonei etnografice Ineu, și la pânza diafană, din mătase, din perioada interbelică, folosită de femeile bogate. Diversitatea croiurilor este dublată de diversitatea mânecilor, pornind de la mânecile slobode din zona de izvor a Crișului Alb, continuând cu mânecile încrețite sub cot și terminate cu o fodră mare, ca mai apoi să ne oprim la mânecile prinse în umăr, terminate cu brățări înguste, realizate cu cusătura ornamentală pe muchia cutelor sau cu manșete.

Totodată, tehnicile ornamentale diverse ne poartă de la alesătura în război, la broderia plină, realizată prin cusăturile trăsurește („urzit la fir”) sau brânelește ori prin cusături cu puncte înnodate, neuitând cusăturile cu fire trase și tăieturile. Toate acestea sunt susținute de cheițe bogate sau de aplicații de paiete.

Cămășile femeiești folosite ca model provin din Șicula, Gurba, Miniș, Mișca, județul Arad, și Buceș, județul Hunedoara, iar cele trei cămăși bărbătești, din satele Beliu, Bocsig și Gurba, județul Arad, toate acestea reprezentând croiuri și ornamente folosite de români în perioada cuprinsă între anii 1900-1940.

Ca la celelalte ediții, avem participante atât din Oradea și județul Bihor, cât și din diferite localități ale județului Sălaj. Mulțumiri tuturor pentru implicare și îi invităm pe cei interesați să se alăture proiectului nostru, care se va relua din toamnă cu ediția a V-a.

În cadrul expoziției vor fi expuse și 10 acuarele inspirate din broderiile cămășilor din patrimoniul muzeului realizate de Mădălina Baciu, una dintre participantele la 𝐒̦𝐞𝐳𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞.

La vernisaj va avea loc și un moment artistic, ce va fi asigurat de Alexandru Zărăndean, interpret de muzică populară.

Expoziția va fi deschisă pentru vizitare între 24 iunie-19 iulie 2026.

Vă așteptăm!